frecventze relijoase

Cluj Napoca 25.12. 2007

In oglinda retrovizoare din stanga ARO-ului militar se reflecta imaginea fetei lui Jacker , sau mai bine zis ochii , singura parte ramasa descoperita, tot restul fiind ascuns de fularul tras pana peste nas, caciula cu gluga deasupra si gulerul de la palton pana la nivelul urechilor , toate luptand impotriva frigului ametitor care se instaurase deja de mai bine de o luna in blocul estic, un musafir nepoftit ca un porc in uniforma albastra in cautare de informatii la usile platitorilor de taxe. Dar ochii erau de ajuns pentru a citi starea in care Jacker se afla . Framantarea se observa in privirea lui , clara ca pietrele de pe fundul unui izvor de munte . Pe scaunul din dreapta, fratele Lentov se chinuia sa porneasca sistemul de incalzire al masinii, care refuza cu incapatanare sa functioneze, dar simplul fapt ca incerca si facea miscarile respective il salvau de la un inghet iminent.

- Dumnezeul tau … tu ai Dumnezeul tau frate Lentov… de ce nu pot avea si eu Dumnezeul meu? De ce trebuie sa ma simt singur si abandonat, ca un iepure fugarit de caini in camp deschis, cu teava pustii vanatorului atintita asupra-i… De ce trebuie sa fiu in lumea asta neprotejat, ca un cap gol fara umbrela sub o ploaie torentiala, ca un cap gol in fata unui test de inteligenta, ca un cap gol in interiorul vaginului unei prostituate…

- Dumnezeul meu… daca ai sti , Jackerel, cat a suferit mama mea pentru a-mi lasa acest Dumnezeu…Cate a trebuit sa inghita, cate a trebuit sa scuipe, cate a trebuit sa suporte, de cate ori a trebuit sa ingenuncheze in fata greutatilor care veneau, cateodata deodata, cateodata pe rand… Mama…ea a avut mai multi dumnezei, si-a schimbat religia de cateva ori in viata…iar pe ultimul mi l-a lasat mie si fratilor de la manastire…

- Ah. . Dumnezeii mamei tale… acum inteleg … Dar eu nu am avut norocul asta . Eu nu mi-am cunoscut mama, a murit cu mult inainte ca eu sa ma nasc. Cred ca unica posibilitate ce ramane e sa imi caut eu Dumnezeul. O sa pornesc, frate Lentov , la mare calatorie, si nu o sa am liniste pana ce nu o sa ma intorc cu un Dumnezeu, oricare va fi acela

O liniste de mormant se lasa peste oras . Doar pe alocuri, bucati mari de zapada se desprindeau de pe acoperisuri, prabusindu-se in gol si sfaramandu-se de pamant cu un zgomot infundat, adancind parca mutenia pamantului care inca o data moare pentru a renaste o a doua zi.

Amsterdam, Red Light District, 27.04.2008 (easter day)

Dintr-o conversatie avuta cu o cunostinta, von Jacker tinea minte cateva franturi, printre care si “ daca vrei vreodata sa vezi cum e raiul , du-te in Amsterdam” . Si ce loc mai bun in care sa il gaseasca pe Dumnezeu decat casa lui, Eden . Dar cum socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din Red Light District , hoinarea deja de o saptamana pe stradutele localitatii-simbol, si nici urma de cel pe care il cauta. Ajuns aici, in cartierul luminilor rosii, avea ceva mai multe sperante,acelasi prieten povestindu-I cum l-a “vazut pe atotputernic iesind de sub coada unui cal si transformandu-se pe rand in pasare colibri, coropisnita, actor de televiziune, placa de skateboard, telecomanda universala (!) si copac”, si toate astea in cateva secunde , pe o banca in cartierul in care el tocmai se afla. Si cum se tot invartea privind minunatiile din vitrine, cu sufletul lui pur parca patat de ce se intampla in vecinatate, la un moment dat se apropiara de el doi tineri cetateni cu indepartate origini africane, amandoi mai veseli decat ar fi fost normal cazul.
- Hei prieten! Caut ceva? Noi avem toate .
Privindu-i circumcispect, Jacker avu impulsul sa-si continue drumul fara sa-i bage in seama pe cei doi demni urmasi ai lui Olorun şi Nyamye, dar ceva, o forta superioara lui, il indemna sa le raspunda.
- Nu cred ca aveti ceea ce caut eu.
- Prieten, noi avem toate. Aici in cartier noi aprovizionam la toti, turist sau locuitor. Ai incredere. Deci, ce caut?
- Ce caut eu... Ei bine caut...un Dumnezeu
Si zicand acestea, cu o expresie amarata, Jacker dadu sa se intoarca si sa isi continue drumul.
- Cat vrei?
- Cum adica cat vreau? Vreti sa spuneti ca voi aveti Dumnezeu? Si ca vreti sa mi-l dati ?
- Amigo, ti-am spus, noi avem tot. Dar de dat nu dam. Vindem . Deci cat vrei? Un gram? Doua? Facem si reducere ca este simpatic.
- Pai nu as sti cat...cam cat ar ajunge
- E prima data? Ai mai avut?
- Am mai avut o data, in copilarie. Dar nici nu mai stiu cum e.
- Ok. Uite aici. Acest iti ajunge pentru data asta. Si sigur mai vi, e marfa buna. Ti sub limba, te duce rai. Cum spune tu, Dumnezeu .
Si zicand astea, cei doi izbucnira intr-un hohot puternic de ras, acoperindu-i gandurile si asa confuze care il macinau de la o vreme.


India 18.08.2008

Urcand agale , in urma ciobanului si a celor doi catari supraincarcati, Jacker simtea aerul greu de munte apasandu-i plamanii, iar ritmul respiratiei ii scazuse parca de trei ori sub cel normal. Cu toate astea, nu se simtea deloc obosit, il asculta pe cioban care ii depana povesti de pe vremea tineretilor. Asculta, doar atat, pentru ca nu intelegea o boaba din dialectul indian, iar din gesturile , destul de dese de altfel, ale ciobanului, nu prea putea sa ghiceasca talcul legendelor in care acesta, dupa pasiunea cu care vorbea, chiar credea.
Trecusera deja ore bune de cand pornisera calatoria, si privind in departare, putura observa silueta templului care devenea tot mai clara pe masura ce se apropiau. Dupa inca o jumatate de ora, erau deja la poarta acestuia. Ciobanul ii dadu cateva ultime informatii pretioase, pe care Jacker bineinteles nu le intelese bine, dupa care se indeparta impreuna cu animalele care culmea , nu pareau extenuate, ci mai mult plictisite de drumul pe care il parcurgeau probabil zilnic.
In templu, pe un scaun imens, facut din piele de castor si cu picioare impaiate de cangur, Hindu-gestione statea tolanit, sorbind dintr-o bautura de o culoare nedescoperita inca.
- Apropie-te fiule. Ia loc.
Jacker se apropie timid si dadu sa -si inceapa discursul pregatit deja de zile intregi. Ducandu-si degetul aratator la gura, Hindu-gestione il opri pe acesta inainte ca el sa scoata vreun sunet.
- Stiu de ce esti aici. Stiu ceea ce cauti . Si cred ca te pot ajuta .
- Adevarat? Poti tu sa imi oferi ceea ce eu caut de atata amar de vreme? Dupa ce eu tanjesc cu atata ardoare . Ceea ce nu mi a putut oferi nimeni pana acum, dupa ce am facut inconjurul lumii.
- Nu pot sa ti-l dau. Dar te pot indruma inspre locul in care o sa il gasesti. Insa am si eu nevoie de ceva de la tine.
- Orice, indigestia sa, orice
- Vreau ceea ce ti-au vandut cei doi negri in Amsterdam
Si zicand acestea, ochii profetului sclipira ca diamantele intrate in contact cu razele solare. Fara nici o ezitare, von Jacker scoase pungulitza si i-o intinse profetului. Acesta, la randul sau, scoase o foaie de hartie, scrise ceva pe ea si i-o inmana calatorului. Privind ceea ce era scris pe hartie, Jacker isi spuse in gand : “ Inapoi in Europa deci “ si ofta adanc, indreptandu-se spre iesirea din templu,
- Asteapta, calatorule. Mai am o intrebare.
- Spune
- De ce mi-ai dat cu atata usurinta ceea ce ti-am cerut. Cumva… e marfa slaba?
- Nu. Dar eu nu caut Dumnezeul sintetic. Eu vreau un Dumnezeu natural


Bristol 26.12.2008 ( in front of a record store)

Von Jacker se mai uita o data la hartia pe care o tinea in mana, si apoi din nou sus la firma de deasupra usii : Giant Records – 17 Perry Rd , Bristol Aici era. Asta era adresa pe care profetul i-o dadu in urma cu cateva zile, in templu. Tot ceea ce I se intamplase in ultimele luni ii trecu in cateva secunde prin fata ochilor: zilele petrecute in sanul tribului barbatilor dansatori de lambada, vanatoarea de pureci din Cehia, saptamana petrecuta ca si cobai pentru o companie producatoare de crème antihemoroizi…amintiri frumoase, dar iata-l pe erou in fata finalului calatoriei. Iata-l in fata locului in care se afla ceea ce lui ii lipsea atat de mult, ceea ce a cautat pe tot parcursul anului care trecuse. Emotiile il napadira , si cu o mana tremuranda, impinse usa care se deschise parca singura, fara a avea nevoie de ajutorul lui. Intra, privind peretii acoperiti in intregime de discuri vinil, erau mii, zeci de mii, de toate genurile, din toate perioadele. Lua castile si incepu sa asculte pe rand tot ceea ce ii venea la mana. Statu asa ascultand incontinuu o ora, doua, patru, sase ore, iar in a saptea se odihni. Iar in ochi puteai citi starea starea in care se afla de fapt. Chiar daca rosii si pe jumatate inchisi, nu mai tradau nici neliniste, nici framantare, nici teama, doar o satisfactie interioara totala, o impacare cu propria persoana, ceea ce el de fapt cauta de atata vreme.

Cluj Napoca 13.01.2009 22:00:00

La Gazette prezinta frecventzejoase cu Indiegestione & PhoneJacker , de la sunetele cele mai intunecate pana la funkafied party music, daca tot trebuie sa crezi in ceva, de ce sa nu crezi in tine! But tonight, the DJ is your God !!